Romania

Declaraţii & declaraţii

*

Într-o conferinţă de presăţinută pe 8 ianuarie la Palatul Victoria, d-na Raluca Turcan ne-a anunţat, pe un ton cât se poate de firesc, că guvernul Orban nu exclude creşterea opţională, într-o primă etapă, a vârstei de pensionare la 70 de ani.

"În momentul de faţă - a spus domnia sa - nu cred că România este pregătită pentru pensionare obligatorie la 70 de ani. Subiectul acesta - a precizat distinsa doamnă - a fost deja lansat în dezbatere publică, se lucrează la un proiect, există şi în Camera Deputaţilor un astfel de proiect care permite munca până la 70 de ani. Dacă se va ajunge la concluzia că există o susţinere pentru această idee, este posibil să luăm această măsură."

De o bucată de vreme, guvernul Orban tatonează terenul şi caută soluţii pentru ieşirea din impas, inclusiv soluţii radicale legate de sistemul de pensii pe care îl administrează. Una dintre ele ar fi, desigur, creşterea vârstei de pensionare la 70 de ani.

Ca să fie eficientă, această soluţie expusă de d-na Raluca Turcan ar trebui să fie suprapusă cu o alta, legată de scăderea speranţei de viaţă în România cu circa 6-7 ani, tot prin intermediul unor măsuri adoptate prin răspundere guvernamentală de liberali, cum ar fi: diminuarea veniturilor populaţiei, dar şi inocularea unui stres permanent legat de supravieţuirea pe termen lung şi scurt.

Dacă ar realiza acest dublu obiectiv, guvernul Organ ar putea dormi fericit. Problema pensiilor s-ar rezolva aproape de la sine. Căci, majoritatea contribuabililor ar fi şterşi din registrul civil chiar înainte de-a ajunge la vârsta de pensionare, iar fondurile rămase în visteria statului ar putea fi redistribuite mediului privat, în special pentru stimularea sistemului bancar şi a marilor companii.

*

Eu cred că ar trebui să vină un guvern care să oblige omul să lucreze şi după moarte. Spre deosebire de cei vii, care mai lucrează cât de cât, cei morţi huzuresc prea mult. Aşa ceva n-ar trebui să fie admis într-o societate liberă şi democratică. Morţii scapă de corvoadă. Scapă de taxe. Nu au grija zilei de mâine. Asta ar putea duce la destabilizare şi inocularea unor idei periculoase în societate… Trebuie făcut ceva. Prea s-au obişnuit răposaţii întru Domnul cu huzurul... Într-o societate cu adevărat democratică, un astfel de lucru n-ar trebui admis. Scoateţi-i, dară, din morminte şi puneţi-i la muncă...
*

Declaraţiile dlui ministru Florin Cîţu continuă să semene îngrijorare în spaţiu public. Ultima sa ieşire pare să fi pus capac peste toate. Nici mai mult, nici mai puţin, dl. ministru Cîţu a susţinut că există riscul ca generaţiile născute după 1970, deci începând cu cei care au în prezent 50 de ani, şi terminând, probabil, cu cei care au intrat acum circa10-15 ani în câmpul muncii să nu mai primească pensii, pentru că nu vor mai fi bani în buget. După o astfel de declaraţie, suprapusă peste cele emise de Raluca Turcan, girafa în flăcări de la curtea PNL-ului, propulsată în politică de rang înalt prin Teodor Stolojan, dar şi de alţi bărbaţi de stat cu oarecare şarm, privind creşterea vârstei de pensionare la 70 de ani, în Franţa, probabil, şi în alte ţări, străzile marilor oraşe s-ar fi umplut de sute de mii de manifestanţi. La noi, însă, nu iese nimeni. Şi nu iese, pentru că nu se mai dau semnale pe reţele de socializare de mobilizare, care să scoată lumea în stradă. Şi dacă nu se dau semnale, lumea nu iese. Şi asta deoarece grupurile de postaci mai mult sau mai puţin acoperiţi care mobilizau pe facebook să iasă lumea la proteste pentru a apăra justiţia şi statul de drept şi-au îndeplinit cu brio misiunea, reuşind să răstoarne fosta putere de la cârma ţării, şi acum stau în hibernare. Între timp, marea masă, obişnuită să primească semnale de pe reţelele de socializare, paralizată de declaraţiile belicoase ale noilor guvernanţi, porniţi pe fapte mari, stă şi ea în aşteptare… Între timp, nemulţumirea creşte.

Inclusiv aceea de a forma reflexe condiţionate legate de proteste.

În fine, după o astfel de ieşire a dlui ministru Cîţu, care dă naştere la multe suspiciuni, cei născuţi după 1970 ar trebui să refuze să mai plătească contribuţii la fondul de pensii, întrucât acesta nu le mai asigură nici o siguranţă pentru viitor. Ba mai mult decât atât, ar trebui să dea guvernul în judecată cerând să le fie restituite toată contribuţia la fondul de pensii adunată de-a lungul anilor de muncă, întrucât guvernul nu le mai asigură faptul că după încă 10-15-20 de ani de activitate, generaţiile acestea, conform declaraţiilor dlui Cîţu, vor mai putea beneficia de pensii.

De fapt, declaraţiile dlui ministru Cîţu legate de această temă sunt doar un preambul, menit să pregătească masa salarială pentru o mişcare subtilă a guvernului. Dl. Cîţu dă doar semnalul că sistemul de pensii românesc e mai putred decât bătrâna Danemarca a lui Hamlet. Conform noilor guvernanţi, el trebuie reformat din temelii, cu orice preţ. Mai bine zis, nu reformat, ci privatizat. Căci, putred e doar Pilonul I de pensii, nu şi Pilonul II sau Pilonul III, sau câte o mai fi. Acestea, în viziunea guvernului Orban, constituie colacul de salvare pentru Pilonul I. Prin urmare, dacă sistemul de stat nu mai e sigur, atunci el ar trebui privatizat. Mai exact, toţi banii adunaţi din Pilonul I, sau o mare parte din ei, să fie vărsaţi în visteria Pionului II (obligatoriu) sau Pilonului III (facultativ). Toate bune şi frumoase. Numai că aici problema delicată constituie siguranţa fondurilor acumulate.

Ideile pe care le vehiculează dl. Cîţu nu sunt noi. Ele au fost copiate de pe site-ul Fondul de pensii/ Administrat Privat de BCR, sub deviza "Ai un venit suplimentar la pensii, iar timpul zboară în favoarea ta."

Şi iată cum zboară: "Unde crezi că vei fi peste 20, 30 sau chiar 40 de ani? Şi cum crezi că va arăta lumea în care vom trăi? Vei avea copii sau chiar nepoţi, vei călători, vei ieşi în continuare cu prietenii? Oare o să-ţi atingi toate obiectivele pe care ţi le propui acum? Sau mai laşi câteva pentru mai târziu, când o să ai mai mult timp? Dar oare atunci o să poţi face tot ce ţi-ai propus? Mult timp liber pentru călătorii sună bine, însă, din păcate, sistemul public al pensiilor de stat (Pilonul 1) ar putea să nu fie suficient. Ştii şi tu, probabil, că numărul pensionarilor este în continuă creştere, în timp ce angajaţii care susţin aceşti pensionari sunt din ce în ce mai puţini, iar pensia de la stat poate să nu îţi ajungă. Aşa că alege Fondul de Pensii Administrat Privat BCR (Pilonul II), care este gândit pentru a-ţi uşura trecerea de la salariu la pensie şi pentru a-ţi asigura un viitor cât mai confortabil financiar. În caz contrar, dacă eşti eligibil, vei fi repartizat obligatoriu către un fond de pensii administrat privat."

Citită în paralel cu postarea Fondului de Pensii/ Administrat Privat de BCR, declaraţia lui Florin Cîţu sună straniu. Iată însă şi declaraţia sa: "Trebuie să luăm o decizie foarte rapid despre reforma sistemului de pensii. Nu se întâmplă peste noapte, durează cam 10-15, poate 20 de ani, să reaşezăm situaţia. (...) Trebuie să reformăm întreg sistemul de pensii că, fără o reformă clară, nu vor mai fi bani. Este momentul să venim cu o viziune pe termen lung. Pe termen scurt, cârpeli s-au tot făcut de 30 de ani".

Oare ce interes are dl. ministru Cîţu să propage de la nivelul funcţiei pe care o deţine în guvernul Orban ideile promulgate de BCR?

Cariera dlui Cîţu, cel puţin la prima vedere, e impresionantă, ea e legată de sistemul bancar internaţional.

Născut în anul 1972, Florin Cîţu este licenţiat în economie la Grinnell College, SUA, 1996, doctorand în macroeconomie şi economie internaţională la Iowa State University, având şi un master în economie la această universitate. Domnia sa a lucrat ca economist pentru Banca Naţională a Noii Zeelande, în perioada 2001-2003 şi pentru Banca Europeană de Investiţii, Luxemburg, în perioada 2003-2005. A fost economist şef şi ulterior Head of Financial Markets la ING Bank, Bucureşti, în perioada 2006-2011. Nu e de mirare, deci, că are tendinţă de a sprijini interesele băncilor în România.

Biografia dlui ministru Cîţu are legată de coada ei şi nişte tinichele. Dl. Cîţu, conform informaţiilor vehiculate în spaţiu public, a ieşit din sistemul bancar pe uşa din dos, fiind suspectat de BNR că ar fi speculat pe leu. E posibil să facă speculaţii şi acum, nu direct, desigur, ci prin intermediari. Oricum, de la venirea sa la conducerea Ministerului de Finanţe, moneda noastră naţională s-a deteriorat. În urma acestor mişcări tectonice ale leului, marea masă a populaţiei a avut de pierdut. Dar cei care ştiu să facă speculaţii pe marginea acestei instabilităţi, posedând anumite informaţii venite la timp, au avut de câştigat. Nu, desigur, domnul Cîţu, alţii, însă, da.

Nichita Danilov este scriitor şi publicist