Numele lui este Hugo Dellien. Şi este poreclit „Pantera“. S-a născut în cea de-a 16-a zi a lunii iunie, în 1993, într-una dintre cele mai mari 30 de ţări ale lumii. Bolivia ocupă un teritoriu de aproape 1,1 milioane de kilometri pătraţi (locul 28 la nivel planetar ca suprafaţă), având o densitate a populaţiei de 10 locuitori pe km2.

Hugo Dellien s-a născut într-o ţară în care se vorbeşte spaniola şi peste 35 de limbi indigene. Într-o ţară care nu exista în tenis şi fără tradiţie în sport. Hugo a început însă să joace tenis la vârsta de cinci ani, într-un program de tip „after-school“, de la 14.00 la 21.00, în oraşul natal, Trinidad. Până la 13 ani, terenurile cu zgură din Trinidad îi erau suficiente. La 13 ani însă, a luat prima decizie majoră în favoarea tenisului. S-a mutat la o distanţă de şase ore de Trinidad şi de familie, la Santa Cruz, angajându-se să îşi termine studiile online. „A fost primul mare pas pe care l-am făcut. Am prioritizat tenisul“, povestea Hugo Dellien pentru site-ul ATP. După trei ani, acuzând din ce în ce mai mult presiunea financiară şi lipsa vreunui turneu de orice fel în ţara natală, Hugo a plecat spre Buenos Aires.

După ce şi-a schimbat de alte două ori cartierul general de pregătire, inima i-a dictat lui Hugo Dellien să se întoarcă acasă, în final de 2016. S-a ciocnit de nepăsarea conaţionalilor, de lipsa unui sistem care să îl poată susţine şi de lipsa banilor. Şi, astfel, a renunţat la tenis.

A luat unicii 15.000 de dolari agonisiţi din premii, într-o carieră care îl dusese până pe locul 743 în lume, pentru a investi într-o afacere cu îngheţată, alături de tatăl său. Două luni a fost perfect fără tenis - cum ar spune Tudor Chirilă.

Ruşinea şi reîntoarcerea la tenis

Hugo Dellien a uitat de tenis. Până într-o zi, când fratele său a mers la Santa Cruz, să joace un turneu internaţional. O mână de oameni s-au înghesuit să facă fotografii alături de Hugo şi i-au zâgriat timpanul cu o întrebare: tu de ce nu mai joci? În sufletul lui Hugo s-a strecurat un sentiment că viaţa în spatele unui aparat de îngheţată nu e viaţa pe care şi-o doreşte. Era falit, iar bancomatul refuza să îi mai dea vreo hârtie.

A dat nas în nas cu ruşinea când a fost nevoit să meargă la tatăl său pentru a-i cere bani. „Eram atât de ruşinat şi asta m-a făcut să mă gândesc ce vreau să fac cu adevărat. Transmiteam deja un mesaj către puşti că nimeni nu scapă din Bolivia, nimeni nu pleacă nicăieri, nimeni nu are vreo şansă. Pornisem la drum să demonstrez ceva“, a rememorat Hugo Dellien.

Mana cerească s-a numit Eduardo Médica, un fost jucător profesionist argentinian, care s-a oprit în 1999 la o aruncătură de băţ de prima sută mondială, pe locul 109 ATP. Acesta l-a luat în Mexic, să-l antreneze, fără să-i ceară bani de chirie.

Ascensiune fulminantă pentru Hugo Dellien

În februarie 2017, Hugo Dellien a fost gata de restartul în tenis. A urcat în clasament 502 poziţii într-un an, ajungând între primii 300 de jucători ai lumii. După un sezon 2018 petrecut în circuitul Challenger, având un total de 15 titluri ITF, dintre care unul câştigat chiar în România, la Daimon Trophy, după o finală cu Dragoş Dima şi cinci titluri Challenger, 2019 i-a adus, la Roland Garros, prima victorie pe tabloul principal la un Grand Slam, ceea ce Bolivia nu mai avusese din 1984.

Dellien a jucat la Roland Garros cu Stefanos Tsitsipas, apoi, la US Open 2020, l-a chinuit în turul doi pe Daniil Medvedev, câştigându-i setul trei, într-un meci pe care fanii tenisului şi-l amintesc pentru chinurile îndurate de viitorul finalist din cauza crampelor la picioare. În iulie 2019, Hugo rupsese deja bariera primei sute mondiale, iar în prezent staţionează pe locul 72 mondial.

Marţi, Hugo Dellien va juca primul său meci împotriva unui lider mondial ATP, poate chiar pe Rod Laver Arena. Iar toate reflectoarele tenisului se vor răsfrânge asupra sa, întrucât Nadal dă startul cursei cu istoria, în încercarea de a deveni primul tenismen care câştigă de cel puţin două ori toate cele patru turnee de Mare Şlem în Era Open.

În Bolivia, sportivii nu sunt personalităţi proeminente. Nu există sponsori care să fie dispuşi să îşi asocieze imaginea cu tine. Şi nu avem tradiţie în tenis. Singurul jucător mai bun a fost Mario Martinez, cu 35 de ani în urmă, când nu existau reţelele de socializare. Puţină lume îl mai ştie acum. Aşa că toate rezultatele mele se compară... cu ceea ce a fost în urmă cu mai bine de 30 de ani.
Hugo Dellien, adversarul lui Rafael Nadal în primul tur la Australian Open 2020