Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 1000 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web, ÎN LEAD, trebuie indicat și linkul direct către articolul preluat, iar în text, minim încă un hyperlink la sursa primară. Instituțiile de presă care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar edițiile tipărite vor indica sursa și autorul informației. Materialele de pe www.zdg.md sunt protejate de Legea 139 privind dreptul de autor și drepturile conexe, inclusiv de Codul Deontologic al Jurnalistului din Republica Moldova. Preluarea integrală a materialelor ZdG se poate realiza doar în condițiile unui acord prealabil cu redacția.
În adresa ZdG a ajuns o scrisoare plină de suferință, expediată de către condamnata Alina Catraniuc-Cebotari. De fapt, scrisoarea este expediată la ZdG, dar și șefei statului, căreia îi solicită să accepte grațierea, pentru a-și crește în libertate cei doi copii mici ai săi.
În scrisoarea sa, Alina Catraniuc-Cebotari amintește că, la 30 mai 2009, devenise parte a uneicauze penale, pornită în baza art. 190 alin. (5) Cod Penal – escrocherie. Peste 8 ani de la inițierea cauzei penale, în iunie 2017, Judecătoria Chișinău a condamnat-o la 8 ani de închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții ce țin de primirea în gestiune a bunurilor materiale pe un termen de 3 ani. Tot atunci, executarea pedepsei a fost amânată până la atingerea de către copilul său minor a vârstei de 8 ani.
„Am declarat apel, solicitând casarea sentinței și dispunerea rejudecării cauzei, dar, din motive neînțelese de mine, la 10 aprilie 2019, Colegiul penal al Curții de Apel Chișinău a pronunțat o nouă hotărâre, prin care am fost recunoscută vinovată de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal, fiind condamnată la 8 ani și 6 luni de privațiune de libertate, cu privarea de dreptul de a exercita activități în domeniul economico-comercial pe un termen de 5 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar pentru femei, de tip închis. Am declarat recurs ordinar, dar, la 11 septembrie 2019, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție a calificat recursul ca fiind inadmisibil”, scrie Alina Catraniuc-Cebotari.
Ea povestește că, în decembrie 2008, pe când avea doar 21 de ani, a semnat un contract de închiriere a unui automobil în baza unor condiții financiare defavorabile, la un preț supraevaluat al vehiculului. Condamnata precizează că a fost vorba de un contract de chirie și nu de vânzare-cumpărare, iar ulterior mijlocul de transport a fost restituit vânzătorului, ea achitând integral sumele de bani care acopereau costurile pentru chirie.
„Problema mea a fost naivitatea și încrederea. Deoarece nu am cunoscut specificul relațiilor contractuale de acest tip, nu am solicitat recipise pentru toate sumele de bani restituite…”, explică Alina Catraniuc-Cebotari.
În scrisoarea sa, deținuta amintește că este așpteptată acasă de două fiice minore, de 10 și, respectiv, de 3 ani. „Din motive financiare, tatăl copiilor era nevoit să lucreze peste hotare, pentru a ne întreține pe noi, dar a revenit și se află cu copiii, fără a fi angajat în câmpul muncii. Bunicii rămași în viață sunt în vârstă, bolnavi și nu ne pot ajuta la creșterea copiilor. Starea materială și financiară este una precară… Nu deținem un apartament propriu, locuind cu chirie. Până la urmă, asta nu este principalul. Vă rog să-mi oferiți posibilitatea de a fi lângă copii. Mă voi strădui să-i educ, ca să nu greșească ca și mine”, scrie deținuta, amintind că, până la privarea de libertate, a muncit în domeniul Asigurărilor Sociale, având studii în domeniul științelor administrative, a manifestat corectitudine și profesionism, fapt confirmat de referințele colegilor și a șefilor săi, anexate la dosar.
„Sunt condamnată la un termen atât de mare de privațiune de libertate pe nedrept, într-un proces care a durat mai mult de 10 ani. Am partea mea de vină, pe care o ispășesc deja, dar vă asigur că este complet disproporționat să fiu întemnițată timp de 8 ani și 6 luni, din cauza ca am căzut pradă unor afaceri dubioase pe care le-am înțeles prea târziu. Am fost și sunt o victimă atât a uneltirilor din partea unor persoane dubioase, dar recunosc că sunt și victima unor porniri adolescentine și a unui comportament bazat pe încredere exagerată față de persoane necunoscute”, explică deținuta, amintind că, a depus o cerere la CtEDO, „în speranța că cel puțin acolo voi avea câștig de cauză și îmiva reveni simțul dreptății și încrederea în spiritul justiției”.
Administrația Națională a Penitenciarelor explică
La solicitarea ZdG, Liuba Jignea-Suveică, directoarea adjunctă a Administrației Naționale a Penitenciarelor (ANP), a explicat că principala diferență între amnistie și grațiere este că amnistia este aplicată de către instanța de judecată, pe când grațierea se acordă exclusiv, în mod individual, de către președintele R. Moldova.
Conform art. 108, Cod penal, Graţierea este actul prin care persoana condamnată este liberată, în tot sau în parte, de pedeapsa stabilită ori pedeapsa stabilită este comutată.
„Graţierea nu se aplică persoanelor care au comis asupra minorilor infracţiuni prevăzute la art. 171-1751, 201, 206, 208, 2081 şi 2082”, precizează directoarea adjunctă a ANP, punctând, cu referire la cazul Alinei Catraniuc-Cebotari, care din 24.02.2022 își execută pedeapsa în penitenciar, că aceasta este în drept să depună cerere de grațiere personal sau prin intermediul administrației instituției penitenciare.
„Graţierea se acordă în temeiul cererilor depuse de condamnaţi, de rudele apropiate ale acestora, de deputaţi în Parlament, de autorităţile administraţiei publice locale, de asociaţii obşteşti, de avocaţii care au participat la examinarea cauzelor în care s-au pronunţat sentinţe de condamnare la detenţiune pe viaţă şi a cauzelor privind minorii, precum şi de administraţia întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor în care au lucrat anterior persoanele condamnate. La examinarea cererilor de graţiere, se iau în considerare caracterul şi gradul de pericol social al infracţiunii comise, personalitatea condamnatului, comportamentul, starea civilă, atitudinea sa faţă de cele săvârșite, partea executată a pedepsei, informaţiile privind repararea prejudiciilor materiale, părerile administraţiei instituţiei penitenciare, precum şi alte circumstanţe ce merită să fie luate în considerare”, cităm din răspunsul directoarei adjuncte a ANP.