Vicol Maria-Magdalena, studentă la medicină la USMF, este una dintre tinerele care a obținut în acest an bursa de merit din partea statului. Dânsa ne spune că drumul nu a fost unul ușor, însă de fiecare dată când voia să cedeze, își amintea de ce a început și continua să muncească mai departe. Totuși, ea ține să le ofere un sfat studenților de la medicină – „Un medic bun nu trebuie să fie un robot care povestește mecanic lecția. Trebuie să fie o personalitate multilateral dezvoltată”.
Maria-Magdalena spune că atunci când a aflat noutatea că a câștigat bursa de merit încă savura din emoțiile celebrării căsătoriei.
„Cineva dintre colegi mi-a transmis articolul despre câștigători. Bucuria era maximă, mă simțeam împlinită, fiindcă toate eforturile pe care le-am depus timp de șase ani, ba chiar începând cu anii de liceu, au fost răsplătite.”
Cea mai mare provocare pe parcursul studiilor de medicină pentru Maria-Magdalena a fost și este dorința de a fi mereu la nivelul așteptărilor. Spune că nu se referă la așteptările și prejudecățile anturajului, ci mai mult la ceea ce își dorește ea de la propria persoană.
„O zi în care lenevesc, din puținele pe care le am, îmi pare o zi pierdută. Dar probabil asta m-a ajutat foarte mult timp de șase ani, deoarece la un moment dat, în pandemie, era totul o monotonie îngrozitoare. Nu puține au fost momentele când voiam să renunț, dar atunci îmi aminteam care a fost scopul pentru care am venit la medicină. Mă duceam și mă spălam pe față și continuam să învăț. Obstacole și greutăți au fost multe, dar acum, privind în spate, îmi dau seama cât de mult mi-au modelat caracterul și cât de mult contează să ai un scop și multă ambiție pentru îndeplinirea acestuia”, mărturisește tânăra.
Maria-Magdalena menționează că sportul este o evadare pentru ea, iar atunci când se acumulează emoții negative, le descarcă pe teren.
„Le voi enumera cronologic. Chiar din prima zi de facultate, aveam seminar la educația fizică, am mers și m-am înscris în selecționata de volei a universității, iar a doua zi am început deja antrenamentele. Mă mândresc și probabil nu exagerez când afirm că suntem o promoție de aur, având în vedere cele patru câștiguri consecutive la Universiada Națională de Volei Feminin. În semestrul II m-am înscris la Asociația Studenților și Rezidenților în Medicină. Și dacă inițial voiam doar să combin voleiul și voluntariatul prin organizarea competițiilor sportive intrauniversitare, la scurt timp am început să mă implic și în alte proiecte, doi ani mai târziu devenind vicepreședintă, iar astăzi sunt președinta Congresului Internațional MedEspera, ediția X. Asociația este a doua casă pentru mine. De foarte multe ori, după ore, mergeam la sediu și acolo lucram până seara târziu, ca mai apoi să merg acasă și să mă pregătesc pentru orele de a doua zi. Sunt recunoscătoare față de toți voluntarii activi, pentru că doar noi știm prin câte greutăți am trecut. În perioada pandemiei ne-am implicat la maxim, uitând uneori de familie, mâncare sau chiar de protejarea propriei persoane. Nu mulți sunt cei care apreciază lucrul unui voluntar, inclusiv din rândul profesorilor. De aceea, nominalizarea la această bursă poate fi un exemplu pentru alți tineri, demonstrând că implicarea extracurriculară este apreciată atunci când coexistă în armonie cu disciplina la studii. De un an lucrez și la Institutul de Cardiologie, în calitate de asistentă medicală. Acest lucru mi-a demonstrat încă o dată cât de mult iubesc medicina, dar m-a ajutat și să mă confrunt cu unele provocări din care mi-am învățat lecția.”
Găsirea unui echilibru între studii și alte responsabilități în timpul anilor de facultate, chiar dacă nu-i cel mai ușor lucru, tânăra spune că s-a descurcat și continuă să se descurce la acest capitol.
„Totul vine din setarea priorităților și organizarea timpului. Nu există nu pot, nu reușesc, nu am timp. Există nu vreau. Atât timp însă cât îți dorești ceva cu adevărat, îți mobilizezi toate resursele. Nu sunt cea mai disciplinată la capitolul culcat devreme, de aceea pot spune că pe mine m-a ajutat faptul că sunt o persoană nocturnă, iar ceea ce nu reușeam ziua, continuam noaptea până la ora unu-două. Inevitabil ajungeam la sindromul burn-out de care mă tratam doar cu ajutorul familiei și prietenilor. Dar revin la cele spuse: atunci când nu reușeam și voiam să cedez, îmi aduceam aminte de ce am început.”
„1. Să iasă din zona de confort. E absurd să susținem că cine învață non-stop ajunge un specialist excelent. Creierul uman e programat astfel încât să uite ceea ce nu folosește zilnic. Dacă ai învățat azi o temă pe de rost (P.S. Nu învățați pe de rost, dar încercați să prindeți logic informația), mâine poate o să o mai ții minte, dar poimâine sigur o uiți. În schimb, dacă îți folosești cunoștințele în practică, lucrând cu pacienții sau participând la un proiect, nu vei uita niciodată experiența. Un medic bun nu trebuie să fie un robot care povestește mecanic lecția. Trebuie să fie o personalitate multilateral dezvoltată. Și asta se referă la toate profesiile.
2. Apelați la cineva atunci când aveți nevoie de ajutor.
3. Fiți voi înșivă.”
Am întrebat-o pe Maria-Magdalena cine au fost cei mai importanți mentori ai ei în parcursul academic, iar răspunsul dânsei a fost unul sigur – părinții.
„Ei au stat mereu în spatele meu, m-au aplaudat atunci când am avut parte de realizări frumoase, m-au ținut atunci când am căzut și m-au împins din urmă atunci când eu nu mai aveam putere. Lor le datorez toate reușitele. Prieteni au fost mulți, foarte puțini adevărați, dar familia au fost mereu acolo, sinceră și întotdeauna cu o vorbă bună. Mă bucur că am avut parte și de profesori extraordinari, care și-au adus aportul la crearea persoanei care sunt azi. Nu o să dau nume, dar le reamintesc, cât de des pot, despre recunoștința și respectul enorm pe care îl port.”
Tânăra ne spune că are deja o idee despre specialitatea pe care vrea să o ia la rezidențiat și speră să ajungă exact acolo unde își dorește: „Un lucru este sigur – îmi doresc să devin un specialist bun aici, acasă”.