Moldova

Interviu cu soprana Valentina Nafornița: Vocea de aur a Republicii Moldova - Video

CHIȘINĂU, 4 aug - Sputnik. Numele Valentinei Nafirnița este recunoscut de cele mai renumite teatre de operă din lume. Cu zece ani în urmă acest lucru era doar un vis - o fetiță modestă din satul Cuhnești să aibă prestații impecabile pe cele mai mari șcene de operă din lume. Cât de lung și anevoios a fost drumul din Cuhnești până la opera din Viena, aflăm de la soprana Valentina Nafornița.

”Sunt Valentina Nafornița. Sunt cântăreață de operă din Republica Moldova. Sunt ambițioasă. Iubesc cu ardoare și sunt pasionată de tot ceea ce fac. Nu cred că aș putea face altceva. Niciodată nu m-am gândit și nici nu am fost pusă în poziția să fac altceva. Îmi iubesc țara. Doresc ca opera să fie cunoscută mai mult și iubită la fel ca peste hotare”

- Valentina, tu ai copilărit în satul Cuhnești. Cum a fost această perioadă pentru tine?

- Am amintiri foarte frumoase și, în același timp, îmi este dor de această perioadă. Am avut o copilărie în care am fost mereu ocupată. Nu îmi amintesc să fi fost un copil calm, să stau în casă, să am timp să citesc sau să fac alte lucru. Mereu am fost prinsă în tot felul de concursuri. Chiar dacă nu eram la școală – eram în vacanță, uram vacanța de vară. Mi se părea timp pierdut. Nu înțelegeam de ce trebuie să stăm atât de mult acasă. Cum să stai acasă și să nu faci nimic? Cum poți după aceia să îți revii? Eu nu puteam să studiez, nu puteam să merg la școala muzicală. Când nu eram în vacanță, toată ziua lipseam de acasă. Dimineața mergeam la școală, după aceia la școala muzicală. Mă duceam acasă după orele de dans seara la 22:00 și făceam temele pentru acasă la ora 22:00. Uneori stăteam și cu picioarele în apă rece ca să nu adorm. Îmi plăcea foarte mult să am multe activități. Dacă era vara, organizam eu niște concursuri cu vecinii. Îi chemam și făceam o ploaie de stele sau ceva asemănător.

O copilărie frumoasă. Nu mi-a lipsit nimic. Probabil și din cauza că nu știam că poți să ai mai mult. Locuiam acolo în Cuhnești. Eram foarte fericită cu tot ceea ce am. Lucrurile de care aveam noi nevoie, părinții ni le ofereau. Era o normalitate să-ți cumperi ceva nou odată la trei luni sau de sărbători. Eu nu îmi făceam probleme și nici părinților nu le făceam. Știam că acestea sunt lucruri normale, respectiv eu nu pot să cer mai mult. Mă bucuram de tot ce aveam. Știam care era situația financiară a părinților. Nu pot să spun că era grea. Probabil ei se întrebau în fiecare dimineață cum să facă mai mulți bani ca să ducem un trai decent. Pentru mine a fost totul bine. Am fost un copil fericit pentru că părinții ne făceau să ne simțim așa.

- Părinții de multe ori ne sunt exemple în viață și datorită lor îndrăgim anumite domenii. Părinții tăi au avut vreo tangență cu muzică?

- Pot să spun că părinții mei m-au influențat, pentru că lor le plăcea foarte mult să cânte. Când noi aveam petreceri în familie sau între prieteni ei mereu erau cei mai vocali. Cântau multe piese și nu pur și simplu, dar în voce. Când am început să facem și noi școală muzicală am amplificat acest lucru. Cântam în cvartet. Era foarte frumos. Mama mea ne ducea la biserică și acolo cântam în corul bisericesc. Aceasta a fost o mică influență a părinților spre muzică.

Eu mai întâi am început să cânt și apoi să vorbesc. Cred că pentru mine personal a venit mai mult din interiorul meu sau de la Dumnezeu. De la trei ani am început să cânt așa, pur și simplu, prin casă și să fredonez tot ce auzeam la radio. La cinci ani am avut și primul meu concurs. Cred că asta a venit mai mult de la mine. Țin minte că la șapte ani am mers singură la școala muzicală și m-am înscris la vioară și am venit acasă și am spus: Mamă, eu de astăzi o să studiez vioara. Și mama mi-a zis: Bine, dar cu mine când voiai să vorbești? După aia a mers și ea la școala muzicală și s-a interesat și mi-a dat permisiunea să studiez.

-Știu că nu ai obținut o bursă la colegiul de Muzică ”Ștefan Neaga” și ai plecat la București. Acolo ai luat o bursă. Cum a fost această perioadă de studenție pentru tine?

-Eu nu obținusem bursă la Colegiul de Muzică ”Ștefan Neaga” și din această cauză nu am absolvit colegiul. Eu am luat bacalaureatul. La colegiu se fac patru ani. Eu nu am mai continuat cu anul patru. Eu plăteam contract. Contractul era foarte scump pentru familia mea – incredibil de scump. Nu doar pentru familia mea, dar pentru familiile tuturor colegilor.

Actualul meu soț era deja la București. Pe atunci era doar prietenul meu. El studia în anul întâi acolo. El știa cât de bine este să ai o bursă ca și student din Republica Moldova acolo, câte oportunități îți oferă conservatorul din București. M-a chemat acolo și eu am spus da. Și părinții m-au susținut. Nici nu mi-am luat actele de la colegiu. Mai întâi m-am dus la București să văd cum stau lucrurile acolo. Am susținut examenul de admitere, după am venit în Moldova și mi-am luat actele de la colegiu și am plecat.

-Cum au fost anii de studenție la București?

-Foarte frumoși. La început a fost dur. Nu știu de ce a fost dură trecerea din Moldova în România, probabil că eram mică, puțin complexată într-un fel sau altul de accentul pe care îl au toți moldovenii, dar nu doar de accent. Mi se părea că lumea știe de unde vin, cât de greu mie îmi este, cum mi-am petrecut eu copilăria. Copilăria în ce sens... Mă uitam eu la fetele de la București și îmi dădeam seama că nu au fost ele pe câmpuri să aibă hectare de prășit. Este groaznic. Acum, când mă gândesc, nici nu-mi vine să cred prin ce am trecut.

Oricum nu eram crescută ca în occident. Să ți se spună că poți să faci asta, ești cea mai tare. Deși mie mi s-a spus, dar nu muncești pentru asta în halul în care am muncit noi. Mie întotdeauna mi s-a spus că ești cea mai bună. Eu spuneam: tata eu știu că tu o să spui asta pentru că eu sunt a ta. El spunea: Nu este adevărat. Ascultă ce îți spun. Trecutul tău, de unde vii. A fost o prostie de-a mea, dacă stau bine să mă gândesc acum, pentru că acesta este un lucru autentic. Este lucrul care mă face să fiu eu: Valentina Nafornița. Dacă nu era acest mediu în care am trăit, toată experiența asta, nu eram eu cine sunt astăzi și nu cred că mai eram așa de interesantă.

- Tu când ieși în scenă ai o prestanță extraordinară. Asta ai învățat-o încă din anii de studenție sau totul vine cu experiența?

- Și acest lucru cred că este sădit în mine de când eram mică. Și mama este o tipă destul de dramatică. Când se exprimă, o face și cu mâinile și cu tot corpul, chiar dacă îți spune să te duci să iei acel pahar cu apă și să-l pui în frigider. Ea ți-o spune cu atâta pasiune. Eu îmi aduc aminte când era acasă, la Cuhnești, de fiecare dată când trebuia să fac ceva sâmbăta, noi alegeam, aveam această mare opțiune.

Tu să gătești, tu să mături pe afară. Eu voiam mereu să fac curățenie în casă pentru că acolo aveam casetofonul, oglinda și puteam să-mi fac actul meu artistic. Stăteam o oră, o oră și jumătate. Puneam să cânte muzica și începeam. Puneam piese dramatice, plângeam în oglindă. Eram copil. Mă lua o jalea. Ca și cum mă vedeam pe scenele mari și, uite, acum sunt reflectoarele pe mine și eu plâng și simt totul.

Îmi plăcea să joc, să fiu în lumina reflectoarelor. Mă vizualizam că sunt undeva pe scenă. Acum că sunt la un nivel mai înalt și mai profesionistă, e greu să scot acea stare, pentru că mă gândesc foarte mult la tehnică, la alte lucruri care sunt foarte importante pentru un cântăreț de operă. Nu trebuie să ai doar voce și atât. Sunt atâtea lucruri de care trebuie să ai grijă. Respirație, să mănânci bine, să dormi bine, să te odihnești, tehnica vocală, cum proiectezi sunetul, stilistica. O grămadă de lucruri și toate astea mă fac să uit de autenticitatea aia și simplitatea aia de care publicul s-a îndrăgostit de mine – în primul rând. Când ești pe scenă, joci un personaj. Îmi spun că trebuie să trăiesc muzica, pentru că asta o să mă ajute să fiu și mai bună și să transmit și mai mult, și să ajung la sufletele celor din public.

- La 24 de ani ai câștigat premiul Cardiff. Cât de importat este pentru tine acest premiu și câtă muncă ai depus pentru a-l obține?

- Munca vine de la începuturi. Pentru acest concurs a fost o pregătire mai deosebită și este bine că m-au anunțat din timp. La aceste concursuri se dă o preselecție inițial, iar după ce ai fost selectată – te anunță imediat. Am fost anunțată în luna noiembrie 2010. Eram într-un supermarket în România și văd un număr străin că mă sună și am zis: Hello! Mi-am dat seama că nu e de pe loc și am primit răspunsul:” - Valentina, suntem foarte fericiți că vei reprezenta Moldova la ”BBC Cardiff Singer of the World””. Lumea s-a oprit în loc, tot supermarketul s-a oprit și numai eu eram acolo. Am zis mulțumesc foarte mult și atât. După asta au început luni întregi de nopți de insomnie.

Trebuia să pun la punct repertoriul. Era foarte dificil, foarte mult. Erau câte 20 de minute pentru fiecare etapă. În total erau patru etape pentru că eu participam la două concursuri diferite. Mi-am ales să particip la tot: Și pentru marele trofeu, dar și pentru un alt trofeu. Era atât de multă text de învățat.

Repertoriul era propus de ei și trebuia să îl faci neapărat. Nu te duceai cu ce îți trecea ție prin cap. Era un repertoriu impus de către juriul concursului. Limba engleză nu o învățasem în școală. Am învățat limba franceză, italiana și limba rusă. Însă engleza nu. O știam din filme - foarte puțin. Și am început să învăț limba, pentru că era BBC acolo. Îți luau interviuri de dimineață până seara. Te monitorizau la repetiții, la fiecare etapă. Nici nu eram atât de stresată, la un moment dat, cum o să cânt, pe cât eram stresată că iar trebuie să dau interviul la BBC. Și pentru radio, și pentru televiziune.

- Ce semnificație are pentru tine data de 13 mai 2011?

- Este ziua în care m-am căsătorit și a fost vineri 13 și toată lumea zicea hmmmm. Chiar vrei să te căsătorești vineri pe data de 13? Și eu ziceam: Da, altă dată nu am liberă. Pentru că eram studentă încă la București și era și cu o lună înainte de concurs. Toate atunci s-au întâmplat. Una peste alta.

Soțul meu pentru mine este jumătate din viața mea, la propriu. Noi ne știm și suntem împreună de jumătate de viață, de când ne-am văzut pentru prima oară la Colegiul de Muzică ”Ștefan Neaga”. Noi cumva ne-am oferit oportunități unul altuia, ceea ce este foarte frumos. El a fost cel care m-a luat în București, m-a dus acolo.

Datorită lui am mers în București și din București au început lucrurile frumoase pentru mine. Am cunoscut foarte multă lume bună. Chiar și acolo, înainte de Viena, eu am avut foarte multe proiecte interesante și am avut posibilitatea de a mă afirma. Ulterior, am fost și eu o altă oportunitate pentru el. Eu mai întâi primisem contractul la Viena, după care el a venit acolo și ne-am continuat viața noastră și am locuit în Viena timp de un an. După care a primit și el un contract la Viena. M-a susținut foarte mult. Încerc și eu să-l susțin. Poate și el o să spună asta despre mine că l-am susținut și eu, dar el știe cel mai bine ce este meseria aceasta. Mi-a oferit cele mai bune sfaturi. Nimeni nu putea să îmi ofere staturi mai bune. Nici mentorul meu, pentru că el, soțul meu, mă cunoaște cel mai bine. Și îi mulțumesc pentru lucrul acesta.

- Te-a schimbat în vreun fel faptul că oamenii te cunosc, te iubesc și apreciază talentul tău? 

- Eu nu am avut atitudine de divă niciodată. Nu am timp de asta. Nu știu dacă voi fi vreodată așa. Eu nu mi-am atins scopul încă. Eu am scopuri mult mai mari și mult mai importante. Sunt lucruri extrem, extrem de multe de realizat și eu știu asta. Scopul meu este unul pe care eu mi-l spun mie în baie. Poate este ridicol pentru ceilalți. Eu îmi spun mie: Eu vreau să fiu numărul unu. Nu știu dacă o să se întâmple asta, dar acesta este scopul meu.

Nu cred că am ajuns undeva unde pot să mă relaxez și să profit și să mă bucur de tot ce se întâmplă și, în același timp, sunt și foarte sceptică la toată chestia asta cu publicul. E un lucru cu du-te vin-o. Publicul te poate plăcea atunci când tu ești bine, dar atunci când tu nu ești bine? Suntem oameni. Cântăm foarte des. De câte ori te simți bine ca și om, ca și persoană într-o zi în care tu trebuie să ieși pe scenă și să dai tot? Noi spunem că vocea este perfectă doar o zi în an și atunci nu ai de cântat – stai acasă. Ești în pauză. Nu pot să mă bucur de toate astea, nu cred că este adevărat. Trebuie să lupți în continuu ca publicul să te placă, să te iubească de fiecare dată. Să nu-i dezamăgești. Asta este foarte greu de menținut. Foarte greu și eu realizez lucrul acesta.

- Ești privită diferit pentru că vii dintr-o țară mică pe care nu prea o cunoaște lumea?

- Acum o să fiu nu prea modestă. Sunt privită diferit, dar nu pentru că vin dintr-o țară mică și lumea nu o cunoaște. Din altă cauză. Mă întreabă mereu: Ești atât de frumoasă, nu arăți ca o cântăreață de operă. Te îmbraci așa diferit. Cum îți alegi tu hainele? De unde te inspiri? Astea sunt lucrurile pe care lumea le vede. Nu de unde vii și ce ai mâncat. Din punctul acesta de vedere nu sunt privită diferit. Nu zic niciodată cu tristețe că vin din Moldova. Eu spun cu mândrie că vin din Moldova și că sunt mândră că vin din această țară. Îi rog să vină și să viziteze Moldova. Eu când vorbesc despre Moldova toți rămân uimiți și își doresc să vină în Moldova, să îi invit la concert. Sunt foarte entuziasmați. Ei cred că Moldova este o țară exotică. Pentru ei asta este Moldova, când le povestesc de unde vin.

- Știu că ești invitată de multe ori să cânți la casele regale. Ce înseamnă aceasta pentru tine?

- Este un privilegiu, o bucurie că sunt recunoscută și admirată și acolo, dar sunt aceleași emoții pentru mine. Nu este ceva diferit. Nu cred că stând în fața casei regale și a reginei trebuie să mă prezint altfel. Nu, eu sunt aceeași, cânt cu aceeași dorință, plăcere și pasiune.

- Valentina, eu îți mulțumesc pentru acest interviu. Mi-a făcut o deosebită plăcere să discut cu tine. 

- Și eu îți mulțumesc foarte mult pentru pentru aceste întrebări super interesante. 

Interviul în format video poate fi accesat pe canalul de Youtube Offline cu Doina Chiorescu. 

Valentina Naforniţă a câştigat numeroase concursuri, însă locul întâi obținut la ediția din 2011 a „BBC Cardiff Singer of the World” i-a adus notorietate, fiind declarată cea mai bună voce din lume. Astfel, compatrioata noastră a ajuns să evolueze pe cele mai mari scene ale teatrului liric din lume. 

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

Football news:

Bartomeu is getting closer to retirement: Socios bars collected 20 thousand signatures for impeachment
The American company Krause Group bought 90% of Parma's shares
Prokhorov denied information about wanting to buy Manchester United
Tiago said goodbye to Bayern: This is the most difficult decision of my career. I need new challenges
Bale and Regilon will fly to London today to complete transfers to Tottenham
We have found a club in the Bundesliga that will prevent Bayern from becoming Champions. More precisely, it was put together by the Players from Dortmund and Leipzig, the management from Gladbach, the sponsor from Hertha
Bruno is the best player of the season at Manchester United according to the fans. It came in January