Mai mulți oameni de cultură din Republica Moldova spun că, în asemenea vremuri, ca acelea de azi, cînd s-a pierdut mult din spiritualitate, iar valorile adevărate ale neamului nostru tind să fie uitate, își exprimă toată admirația pentru satele noastre, în care locuitorii păstrează cu sfințenie tradițiile moldovenești. Unul dintre acestea este și Zăicani din raionul Rîșcani.
«Veșnicia s-a născut la sat...» (Lucian Blaga)
Dacă vine Duminica la moldoveni, atunci e Sărbătoare. Oamenii de la sate își dau uneltele prin șoproane, se uită cu grijă ca gospodăria să le fie aranjată, se dojenesc singuri că mai au cîte ceva de făcut pe ici-colo, dar le lasă pe toate, pentru că azi e Duminică.
E ziua, pe care Cel de Sus le-a dat-o ca să se oprească din muncile zilnice, să se odihnească și să-și tragă un pic sufletul. Iar ce odihnă poate fi mai bună decît o vorbă la gard cu vecinul sau pocăirea în lăcașul sfînt.
Credința... Moldovenii cred. În Dumnezeu, în Bine, în Oameni, în Tradiții.
Vitalie Dani, interpret: « Am văzut casele acestea, care s-au mai păstrat de pe timpuri. Sînt vechi, dar sînt întreținute și se cunoaște mînă de gospodar. E viu satul atît timp cît trăiesc tradițiile la sat, fiindcă noi suntem creați din tradiții. Și, pînă la urmă, cît de tare nu ne-ar bate vîntul vieții, ne reîntoarcem la tradiții și, de fapt, acestea ne fac să fim unici în lume și prin ele să dăinuim».
«La Zeicani, și pe vreme urîtă, și pe vreme mai bună, zilele-s munți în cunună…» (Iacob Burghiu)
Zăicani este unul din satele Moldovei, care a dat culturii noastre un nume mare, o personalitate deosebită, care i-a dus faima în toată țara, dar și peste hotarele ei - scriitorul, regizorul, scenaristul și omul de stat, Iacob Burghiu.
Și zăicănenii tare se mai mîndresc că unul de-al lor a reușit să facă atîtea pentru o țară întreagă și n-a uitat niciodată nici de baștină, nici de ei. De aceea își amintesc cu drag de Iacob Burghiu și îi cinstesc memoria.
Iar o dovadă în acest sens este Muzeul Cărții «Iacob Burghiu. O lacrimă înaripată spre baștină», inaugurat recent în localitate.
Vitalie Dani, interpret: «Este un lucru demn de laudă, Zăicani, sînteți minunați! Aș vrea ca toate localitățile, de unde au pornit marille nume ale culturii noastre să știe să le spună un frumos Mulțumesc măcar pentru faptul că au făcut ca satul lor să răsune. Ce poate să fie mai important pentru generațiile, care vin decît să vadă cum sînt păstrate și cum sînt readuse valorile noastre».Mihai Poiată, publicist, prozator, dramaturg și scenarist: «Satul trăiește atît timp cît rămîn în memoria noastră sătenii născuți aici. Așa se împletește destinul unui om cu destinul unei comunități, al unui sat».
«Aici, în sat, e-un mîndru mare stat/ De vînturi ce grăiesc sub iarbă...» (Iacob Burghiu)
Zăicănenii știu să le poarte cinste celor, care, prin ceea ce au făcut pentru sat, pentru neam și țară, pentru cultură, au devenit sfinți pentru ei. De aceea, Duminica sau în altă zi de Sărbătoare, așa cum făceau strămoșii lor, femeile îmbracă ia și își potrivesc catrința, iar bărbații își leagă brîul și nu uită ilicul. Așa au fost învățați să facă din generație în generație, așa spun tradițiile.
Gheorghe Mustea, compozitor, dirijor și academician: «Aceste lucruri sînt sfinte. Eu cred că orice localitate trăiește prin valorile sale, prin oamenii săi».
Tradițiile…Moldovenii le păstrează cu sfințenie, pentru că ele îi definesc ca neam și pentru că acest lucru îi fac să aibă sufletul plin de mîndrie. Suflet, care se transformă în Casa Mare – locul, unde moldovenii îi primesc cu drag pe toți oaspeții.
Mai multe informații despre tradițiile moldovenilor, istoria, personalitățile marcante din diferite domenii, despre localitățile din țara noastră pot fi găsite pe site-ul moldovenii.md.
