Românii plătesc în medie 1% (30.000 dolari) pentru impozitul pe succesiune când transferă o proprietate în valoare de 3 milioane dolari beneficiarilor. În comparaţie, cetăţenii Uniunii Europene plătesc în medie 10,3% (309.104 dolari) pentru o proprietate de aceeaşi dimensiune.

Diferenţa se reflectă şi la categoriile de valoare mai mică. Românii plătesc impozit pe succesiune de 1% (3.500 dolari) la transferul proprietăţilor în valoare de 350.000 dolari versus 3,9% (13.635 dolari) în UE. În mod similar, nivelul impozitului pe succesiune în România pentru proprietăţile în valoare de 750.000 dolari este de 1% (7.500 dolari), în comparaţie cu 5,1% (38.520 dolari) în UE.

UHY spune că impozitul pe succesiune a fost numit o „taxă a morţii” incorectă, iar unii analişti au solicitat desfiinţarea acesteia. Familiile se pot lovi de facturi fiscale foarte mari într-o perioadă de doliu.

Persoanele înstărite consideră de multe ori impozitul pe succesiune ca o „dublă taxare” a unor bani care au fost deja impozitaţi ca venituri sau câştiguri de capital când au fost generaţi.

UHY adaugă că multe economii în creştere incluse în studiu, precum România şi Polonia, percep de multe ori impozite pe succesiune mai mici pentru a stimula crearea bogăţiei. Sarcinile fiscale pe succesiune mai mici ar putea încuraja persoanele înstărite să îşi crească în continuare afacerea şi să reinvestească fondurile proprii pe piaţa internă pentru a susţine crearea de locuri de muncă.

Pe lângă impunerea celor mai mici impozite pe succesiune în UE, România are şi un sistem de impozitare mai primitor în general. Locuitorii din România plătesc o cotă fixă de 10% a impozitului pe venit şi o cotă fixă de 5% a impozitului pe dividende. Ambele cote sunt printre cele mai mici în UE.

Însă, UHY adaugă că, pe termen lung, cotele impozitului pe succesiune foarte mici în România ar putea să transfere sarcina fiscală înspre alte tipuri de impozite.

România are cea de-a 14-a cea mai ridicată cotă a impozitului pe succesiune dintre cele 28 de ţări incluse în studiu (a se vedea tabelul de mai jos).

Sunt câteva ţări în UE care nu percep niciun impozit pe succesiune – acestea au inclus Croaţia, Polonia şi Portugalia. Anumite guverne consideră că un impozit pe succesiune scăzut sau inexistent poate fi o metodă eficientă de a reţine antreprenorii şi de a încuraja şi crearea bogăţiei.

Camelia Dobre , Managing Partner UHY Audit CD S.r.l., membru al UHY, afirmă: „Persoanele înstărite din România plătesc unele dintre cele mai mici sume din Uniunea Europeană pentru transferurile imobiliare”.

„Persoanele înstărite dezbat într-adevăr ce loc ar fi cel mai bun pentru a-şi transfera proprietăţile şi dacă mutarea activelor într-o jurisdicţie mai favorabilă ar fi o soluţie bună. România ar putea deveni o destinaţie foarte atractivă deoarece nivelul scăzut al impozitului pe succesiune înseamnă că pot să lase moştenire o parte mai mare a averii lor dacă aleg să se mute aici”, spune ea.

„Sarcina fiscală pe succesiune pentru locuitorii din România este mult mai uşoară decât pentru locuitorii altor economii europene, precum Germania şi Franţa. Însă, cotele scăzute ale impozitului pe succesiune ar putea de fapt să crească facturile fiscale ale multor contribuabili. Guvernele pot fi încurajate să crească cotele pentru alte impozite astfel încât să poată compensa veniturile pierdute din încasările impozitului pe succesiune”, mai susţine ea.