Romania

Si homosexualii sunt copiii lui Dumnezeu. Despre toleranta si alte neajunsuri

In 2016 Agentia de Integrare a Guvernului Flamand era contactata de o cunoscuta jurnalista flamanda, Phara de Aguirre, care realiza un documentar prin care isi propusese sa urmareasca traiectul in Belgia al catorva refugiati, pe o perioda de 5 ani. Dorea sa poata filma un barbat ce ceruse azil din motive de protectie si care era inscris la noi, intr-un curs de orientare sociala.

Citeste toate textele scrise de Nicoleta Beraru pentru Ziare.com

Asa se face ca la ore m-am trezit cu o intreaga echipa de filmare care avea sa ramana cu noi nici mai mult, nici mai putin de 3 ore. S-a nimerit sa fie chiar ultima lectie - despre valori si norme democratice belgiene, implicit despre egalitatea intre heterosexuali si homosexuali.

Zilele trecute, la 5 ani de la inceperea proiectului, a fost difuzat pe Canvas, VRT (televiziunea flamanda) primul episod al documentarului Vijf jaar hier (De cinci ani aici; a se vedea aici). 4 ani mai tarziu, imaginile de pe ecran m-au impins sa retraiesc emotiile provocate nu de echipa de filmare, ci de povestea nigerianului.

Vorbind atunci despre libertate, le ceream cursantilor opinia despre urmatorul fapt: homosexualii sunt egali in drepturi cu heterosexualii. Ca peste tot in lume, majoritatea a inceput sa rada si sa-si dea ghionturi: acest lucru nu trebuie sa existe, spuneau cei mai multi. Apoi, ca de fiecare data, am cerut ca fiecare sa prezinte situatia legata de homosexualitate din tara sa. Boubacar asculta aceste discutii si privea cu tristetea celui care nu se simte nici inteles, nici acceptat. Aceeasi atitudine am surprins si la Sandra, o cursanta din Camerun - enorma tristete si neputinta. La intrebarea: ce ati face daca la un moment dat ati descoperi ca voi insiva/inseva sunteti homosexuali sau lesbiene - aceleasi rasete incarcate de dispret; majoritatea se lepada categoric de posibilitatea acestei realitati.

Atunci a inceput sa vorbeasca Sandra: "In Camerun, homosexualii si lesbienele sunt batuti, bagati la inchisoare, iar daca au ghinion sunt chiar arsi. Sunt bagati intr-o anvelopa de masina si li se da foc in piata mare."

Am cautat informatii. In Camerun homosexualitatea se pedepseste prin lege - art. 347 din Codul Penal. Homosexualii, lesbienele si travestitii sunt torturati si asasinati. Li se smulge limba, li se smulg membrele, li se scot ochii, sunt jupuiti de vii, sunt arsi - pierd totul daca marturisesc ca sunt gay. Multi africani crestini sau musulmani iau drumul exilului dupa torturi de neimaginat si amenintari cu moartea. Altii se sinucid. In lupta impotriva homofobiei au murit multi. Dar exista si voci care se ridica impotriva neomenescului, a torturilor. Una din aceste voci este avocata Alice Nkom, care a infiintat organizatia Adefho. Pentru ca militeaza pentru drepturile omului si impotriva homofobiei a primit Premiul Drepturilor Omului, in Germania, in 2013.

Apoi Boubacar a povestit: "In Nigeria nu poti nici macar sa iesi afara. Nu te poti duce nici la moschee sa te rogi. Persecutia incepe in familia ta. Toti incep sa te deteste. A fi homosexual nu e o alegere, e un fapt. Asa te nasti. Nu alegi sa fii homosexuali, ci esti homosexual. Intelegi ca nu-ti plac femeile, ci esti atras de barbati. Eu am descoperit ca eram atras de alti baieti la varsta de 25 de ani. Primul lucru pe care l-am simtit a fost frica. Frica de poporul meu, de familia mea si de religia mea. Fara aceste 3 lucruri esti nimeni. Nu exista libertate pentru homosexuali in tara mea. Nu ai dreptul sa spui nimic, nu poti face nimic. Familia incepe sa te urasca. Mama mea nu a acceptat niciodata ca sunt homosexual, niciodata nu m-a iertat. Chiar mi-a si spus ca tot ce i se intampla rau era numai din vina mea. Toata lumea imi voia pielea. Au venit acasa si ne-au daramat casa. Totul mergea din rau in mai rau. Asa am decis sa fug din tara mea pe 3 august 2015. As vrea ca 2020 sa ma gaseasca stabilit in Flandra si sa pot lucra in domeniul modei - aceasta este pasiunea mea. Asta e ce vreau si asta voi deveni.", spunea Boubacar in 2016 cu mare tristete, dar si cu sperante pe masura.

*Bubacar provine dintr-un trib nomad. A crescut cu mama sa, care l-a invatat croitorie si a ajuns sa lucreze cu cei mai mari creatori de moda din Africa.


Despre unele valori si norme democratice belgiene este greu sa vorbesti, mai ales, imigrantilor. Homosexualitatea, avortul, libertatea religiei, mutilarea organelor genitale la femei (in unele state ale Africii) sunt subiecte care agita spiritele, iar pe unii chiar ii innebunesc.

Si totusi democratia presupune protectia minoritatilor. Catagoria holebi este o minoritate, chiar daca unii se tem ca vom sfarsi invadati de aceasta. Homosexualitatea in Belgia nu mai este un subiect tabu. Dupa Olanda, primul stat din lume care a legalizat casatoria cuplurilor gay (2001), Belgia este al doilea stat care a permis oficializarea relatiei dintre doi barbati sau doua femei. Deja e istorie, insa chiar si in aceste tari, desi acceptata legal, acest tip de legatura starneste controverse. Lumea inca mai intoarce capul, homosexualii inca mai sunt marginalizati si aratati cu degetul, uneori si hartuiti.

Dar situatia este incomparabil mai buna aici spre deosebire de alte tari. In Belgia exista o ministra a intreprinderilor si serviciilor publice care e transsexual, Petra de Sutter, Partidul Verzilor (Flandra). Fostul prim-ministru al Belgiei, Elio Di Rupo (2011-2014) este homosexual. Exista in Belgia in orice categorie sociala homosexuali si lesbiene, jurnalisti, politicieni, oameni de afaceri si oameni de cultura. Identitatea lor sexuala nu intereseaza pe nimeni; ce este important este calitatea lor umana si intelectuala.



Si totusi unii oameni - belgieni, dar mai ales mare parte din imigranti - manifesta aversiune, chiar si ura impotriva lor. Ura aceasta nejustitificata se intemeiaza pe non-argumente; paradele gay sunt aduse des in discutie, identificand la modul absolut comunitatea gay cu acestea. Ca si cum toti heterosexualii ar participa la carnavalul de la Rio De Janeiro cu pene in fund. Explicatia logica ar fi ca ceea ce nu cunoastem nu putem indragi. Pe undeva de inteles, dar nu de netrecut.

Nici in Romania discutia despre homosexualitate nu este usoara. In cursurile mele am reusit sa indentific doar 2-3 homosexuali romani, mai mult la nivel de presupunere, decat de certitudine. Nimeni nu a indraznit sa declare ca este homosexual sau lesbiana. In Romania homosexualitatea este practic inexistenta, dupa unii compatrioti. Asa sa fie? Sau mai degraba avem de-a face cu un tabu nascut sub presiune sociala, din lipsa de toleranta, din stigmatizarea acestei categorii, din marea influenta pe care Biserica o are asupra populatiei, tinand seama ca 80% dintre romani se declara ortodocsi?

Din punctul meu de vedere nu ar trebui sa aiba mare importanta care e statutul social, nationalitatea, religia, orientarea sexuala, etnia, varsta, ... persoanei cu care venim in contact. La modul ideal, ar trebui sa privim omul ca o suma a calitatilor si defectelor personale, sa-i evaluam calitatea umana si competentele, talentele.

Uimitor este discursul si rigiditatea religioase ale unor compatrioti. In numele lui Dumnezeu credinciosii exclud ferm categoria gay-ilor, afirmand ca nu este de tolerat. Sa se traduca oare iubirea aproapelui prin iubirea exclusiva a semenului? Trebuie oare pe ceilalti, care nu ne seamana, sa-i ignoram, sa-i dam la o parte? Cred ca religia are un rol important in viata unui popor. E frumos si bine sa crezi curat. Dar la acest punct - iubirea aproapelui - unii credinciosi se impiedica si cad examenul. Am auzit de multe ori crestini care se autodeclara "totali" afirmand: "eu, in calitate de crestin, nu pot tolera categoria holebi".

La intrebarea "de ce" nimeni nu gaseste un argument logic. Se raspunde evaziv, fara a se intra in adancime, ca religia nu permite. In alta ordine de idei, daca este asa cum afirma Boubacar "homosexual nu alegi sa fii, ci te nasti homosexual" ce rau imi face mie acest lucru? Si de ce iubirea aproapelui l-ar exclude pe el sau pe Sandra, doi oameni buni, care nu fac nimanui rau, de pe lista mea de aropiati? Este o intamplare ca s-au nascut ei homosexuali si nu trebuie sa port eu aceasta cruce. De ce sa nu-i tolerez, sa nu le dau buna ziua sau sa nu beau o cafea cu ei? De ce sa ma erijez eu in judecatorul lor? Cine sunt eu sa-i judec, sa stabilesc daca au sau nu dreptul sa fie fericiti ca oricare dintre noi? Mi-ar fi mai bine, mi-ar fi mai rau, ar submina economia mondiala sau ar surpa pacea in lume daca ar trai si ei ca si la lumina ca heterosexualii?

Citeste si https://ziare.com/cultura/arta/de-la-troia-pana-la-hollywood-importanta-si-rolul-frumusetii-in-prezent-dar-s-a-produs-o-ruptura-cultura-hipervizuala-si-hipersexuala-1646350

E bine sau e rau sa fii gay? Aceasta este o intrebare fara rost. Cred ca e bine sa fii un heterosexual sau un homosexual bun si e rau sa fii un heterosexual sau un homosexual rau. A fi homosexual este cu certitudine dificil; chiar si in tarile civilizate.


Umberto Eco, filosof si romancier, scria in Numele Trandafirului: "Dumnezeu i-a creat si pe monstri. Si pe tine. Si despre totul vrea sa se vorbeasca. (...) Dar legea se impune prin spaima, al carei nume adevarat este frica de Dumnezeu." Daca toti suntem creaturile lui Dumnezeu cred ca problema nu se pune intre mine si un homosexual, ci intre oameni, de orice natura, si Dumnezeu. El ne judeca pe toti. Si iar ma intorc la intrebarea: cine sunt eu sa-i judec pe homosexuali? Oare nu avem toti de purtat propriile noastre pacatele? Aceleasi intrebari mi le-am pus si in 2018, cu ocazia Referendumului cand am vazut numerosi preoti si credinciosi iesiti in strada pentru a impiedica casatoria intre oameni de acelasi sex - referendumul urii.

Heterosexualii nu-i pot intelege pe homosexuali. Dar nici homosexualii nu-i pot intelege pe heterosexuali. Suntem altfel construiti din nastere; ce noua ne place, lor nu le spune nimic; ce lor le place noua ne pare bizar. Este loc pentru toti. Civilizatia presupune manifestarea umanismului, a normelor democratice si crestine. De ce una ar exlude-o pe cealalta?


Ca un suflu proaspat a venit nu cu mult timp in urma (octombrie 2020), din partea Bisericii, un gand bun: "Homosexualii sunt copiii lui Dumnezeu si au dreptul sa isi intemeieze o familie." Acest om fantastic, primul Papa progresist, Papa Francisc, care, ca arhiepiscop in Argentina, Buenos Aires, a tinut o pledoarie de acelasi gen pe acest subiect, isi pune aceeasi intrebare: cine sunt eu sa-i judec pe altii?

Citeste si https://ziare.com/horia-roman-patapievici/stiri-horia-roman-patapievici/libertatea-de-a-ofensa-este-libertatea-de-gandire-esentiala-intr-o-lume-libera-libertate-astazi-in-pericol-1646600

Nicoleta Beraru este scriitoare si profesoara, stabilita in Belgia. Anul trecut a lansat cartea "Luluta si Petrisor", un volum despre suferinta familiilor de romani care au emigrat.

Despre ce vrei sa scriem?


Football news:

Nepomnyashchy against reducing the RPL to 12 clubs: Russia is not ready to sacrifice a large number of fans
Wolverhampton loan Willian Jose from Sociedad with a buy-out option
AC Milan are close to loaning Tomori to Chelsea with a 20+ million euro buy-out option
Spartak about fans convicted for fighting at Euro 2016: Fedun personally helped them financially
Lewandowski updated the Bundesliga record by scoring 22 goals in the 1st round
Flick on Bayern: Our goal is to stay on top
Goalkeeper Alcoyano has 10 saves in the match with Real Madrid. Most of all in the season among the rivals of Madrid