Romania

Sa nu ne uitam la cum vrea China sa-si rescrie culpa, ci la capacitatea SUA si a UE de a iesi cu bine din catastrofa Interviu

Democratiile liberale sunt mai putin vulnerabile la socuri decat regimurile autoritare si ar putea iesi intarite din aceasta criza cauzata de pandemie, chiar daca costurile economice se vor aduna. Daca insa Romania va urma un drum distinct, va fi tocmai din cauza deficitului de democratie si a neincrederii in institutii.

Soarta acestui ciclu istoric este legata insa nu atat de gesticulatia Chinei, care vrea sa rescrie istoria responsabilitatii sale in catastrofa actuala, cat de capacitatea SUA de a iesi cu bine din aceasta stranie oprire globala a timpului, a mondializarii, a perpetuei accelerari in care traiam cu totii, spune profesorul Alexandru Gussi, intr-un interviu acordat Ziare.com.

Titlul unei carti pe care o coordonati impreuna cu Armand Gosu e "Democratia sub asediu". As vrea sa pornim de la acest titlu. Se aude tot mai des teza aceasta, ca democratia insasi este percilitata de criza declansata de pandemie. Vi se pare o teza intemeiata? E un asediu si asupra democratiei?

Inainte de a va raspunde direct la intrebare vreau sa amintesc ca suntem inca departe de momentul in care putem cunoaste principalele consecinte ale actualei crize, e ca o explozie cu incetinitorul despre care nu stim nici cand se va termina si nici cum se va termina.

Deci nu stim nici masura catastrofei, ceea ce e in sine un motiv de angoasa. E o criza fara precedent nu prin gravitate, deocamdata, ci prin raspandire si impredictibilitate. De fapt, nu e o singura criza, nu e o singura epidemie, sunt o multitudine de epidemii si de crize subsecvente petrecute simultan.

Pe acest nisip miscator nu putem avea decat ipoteze de lucru si concluzii foarte partiale. In acest spirit, trebuie vazuta si problematica discutiei in jurul democratiei. E evident ca orice razboi, fie si unul intr-un sens metaforic, are profitorii lui potentiali, inclusiv cei care incearca sa promoveze diverse agende ideologice, e deci un moment propice pentru catastrofisti, apocaliptici, utopici, anarhisti, revolutionari si nihilisti de tot felul.

Democratiile liberale sunt mai putin vulnerabile la socuri, in special la cele venite din exterior, cum este si actuala pandemie de Corona-19. Efectul e mai degraba de a uni societatea si de a intari increderea in institutii. Este ceea ce ne spun si sondajele de opinie efectuate in ultimul timp in majoritatea democratiilor occidentale.

Iar daca in Romania lucrurile nu vor avea o evolutie similara asta nu e din cauza democratiei, ci din cauza unui cronic deficit democratic. Un deficit care intretine neincrederea intre oameni si in institutii.

O prima masura de protectie a statelor contra pandemiei a fost inchiderea granitelor. Ce va inseamna asta pe termen lung? Exista consecinte, de tipul unor nationalisme mai puternice sau e hazardat sa spunem asta?

Cand analizam situatia actuala trebuie sa punem accentul pe dimensiunea ei exceptionala: atat inchiderea granitelor, cat si inchiderea persoanelor in case sunt temporare, de altfel si partiale. In plus, gestionarea crizei a revenit autoritatilor nationale care practic nici nu puteau sa nu treaca prin aceasta etapa, deci nu a tinut de natura ideologica a celor care exercitau puterea, chiar daca unele stereotipuri mediatice au lasat sa se inteleaga asta.

Nationalismul poate insa veni din alta directie: simultaneitatea crizelor de care vorbeam a lasat pe planul doi aproape orice forma de solidaritate. Este ceea ce au resimtit si au denuntat o mare parte din mass-media din Italia.

Cazul romanesc este si mai interesant: cei reveniti din diaspora au fost transformati, cu vizibil zel, in noii ciumati. Aceasta este o tipica mostenire a nationalismului comunist care avea in codul sau genetic lupta de clasa. Iata ca s-a gasit o noua clasa de romani suspecti. Aici vedem cum frica colectiva bine intretinuta bate solidaritatea nu numai nationala, ci si umana.

Exista lideri politici care si-au consolidat autoritatea, pe fondul acestei pandemii: Benjamin Netanyahu, in Israel, Viktor Orban, in Ungaria. Sunt frica si anxietatea sociale un capital pentru liderii autoritari?

Nu cred ca e bine sa generalizam cazuri particulare si mai trebuie sa nu uitam ca ce pare acum consolidare peste trei luni poate deveni un inceput al sfarsitului unor lideri.

Nu cred ca actuala criza va contrazice o regula istorica mai larga: nu regimurile democratice, ci cele nedemocratice, autoritare si totalitare, sunt in pericol sa se prabuseasca in urma unei catastrofe naturale sau a unei crize economice de proportii.

Societatile democratice isi mobilizeaza resursele si devin solidare cu statul, in regimurile nedemocratice societatile se revolta impotriva statului. Vom vedea cine va incerca sa prelungeasca in mod nejustificat anumite interdictii si suprimari de libertati. Dar acestea pentru un regim fie si semi-democratic sunt semne de slabiciune, nu de forta.

O alta tema desprinsa din criza pe care o traverseaza lumea este aceea a Uniunii Europene. Desi institutiile UE folosesc in permenta cuvantul solidaritate, e denuntata tocmai lipsa de unitate a UE in aceasta criza. Cum apreciati comportamentul, deciziile si pozitionarea institutiilor si liderilor UE?

Pe termen scurt e usor, prea usor, de dezvoltat o critica a UE, pe termen ceva mai lung aceeasi UE va fi cu siguranta decisiva pentru a depasi consecintele actualei crize. Analiza actiunii Uniunii Europeane trebuie pusa in dubla perspectiva a masurii in care avea mijloacele institutionale pentru a reactiona mai bine si a masurii in care responsabilii nationali au parut in prima faza coplesiti de responsabilitatile fata de cei care i-au ales, deci au neglijat dimensiunea necesarei solidaritati europene.

Partial am depasit aceasta etapa initiala. E insa evident ca euroscepticii vor argumenta in sensul agoniei UE in forma actuala, pe cand federalistii vor vedea o noua dovada a necesitatii intaririi institutiilor europene. Cred ca ambii au in felul lor dreptate, dar din aceasta dilema nu se poate iesi decat prin dureroase decizii politice: fie mai putini membri intr-un nucleu dur federal, fie o reforma radicala a institutiilor europene.



Actuala criza a bulversat prioritatile, a reintarit rolul statelor nationale si a facut si mai improbabila o reforma a UE, inclusiv pentru ca nu exista o sustinere electorala pentru niciuna dintre variante.

Dincolo de liderii poltici care par a folosi oportun contextul pentru a-si consolida autoritatea, este acesta un teren fertil pentru curente populiste?

Populismul e utopia implicita. In acest orizont se situeaza nu numai populismul politic, ci orice discurs intelectual sau mediatic care pleaca de la asteptari nerealiste. Cei care stau pe margine prin definitie stiu ei mai bine, faceau ei mai bine. Usor de spus pentru ca e nedemonstrabil, chiar daca cateodata poate fi adevarat.

Toate partidele de opozitie sunt in fata unei alegeri dificile: sa critice deschis actiunea institutiilor statului, prin asta sa contribuie la o mai dificila gestionare a crizei, sau sa joace cartea unitatii nationale, a responsabilitatii. Eficacitatea unei variante sau a alteia depinde de context.

In unele culturi politice exista un reflex al increderii in autoritati. In cazul romanesc nu e asa, in plus este, totusi, un an electoral, ceea ce a tulburat rezonabilitatea multora.

S-a vorbit de multe ori in trecut despre guverne de uniune nationala, privind la atmosfera generala creata in Romania, cred ca acum chiar ar fi momentul. Pentru asta ar fi suficienta o simpla remaniere guvernamentala care ar trece prin Parlament si prin care sa poata intra in Executiv acei lideri care acum pretind ca au solutii.

Fragilitatea generala a institutiilor statului si a sistemului de sanatate in special cred ca nu pot fi suplinite durabil prin actuala accentuare a dimensiunii militare. O solutie politica negociata a devenit necesara.

Sunt efecte previzibile asupra raportului de forte intre state? Vedem ca Germania gestioneaza mai bine pandemia, pe cand Italia si Franta traiesc adevarate drame nationale.

Nu sunt foarte bine plasat pentru a raspunde la o astfel de intrebare, pot numai observa ca, la fel ca in problema discutiilor din jurul modelului democratiilor liberale si populismului, problema evolutiei acestui raport de forte nu e schimbata radical de pandemia cu COVID-19, dar anumite tendinte pot fi accelerate, altele intarziate.

Actuala mondializare, caci au fost mai multe, e in mod definitoriu una legata de puterea SUA. Putem risca sa spunem ca soarta acestui ciclu istoric este legata nu atat de gesticulatia Chinei, care vrea sa rescrie istoria responsabilitatii sale in catastrofa actuala, cat de capacitatea SUA de a iesi cu bine din aceasta stranie oprire globala a timpului, a mondializarii, a perpetuei accelerari in care traiam cu totii.

La nivel european este deocamdata evident ca modelul german, azi la nivel sanitar si politic-institutional, a dat o noua si impresionanta proba de soliditate. Dar asta nu face decat sa reaminteasca discrepantele intre performantele statelor europene.

In general, in astfel de crize, formele nu mai pot ascunde fondul. Iar soliditatea unora pune si mai dureros problema fragilitatii altora.

Va urma probabil o criza economica, nu ii stim proportiile. Cum arata pregatirea pentru perioada post-pandemie? Sunt state mai expuse si altele mai pregatite?

Paradoxul actualei crize e ca la scara istoriei nu e o catastrofa absoluta, dar riscurile pe care le-am luat global sunt ca si cum am fi dorit sa evitam o catastrofa ultima. Avem un sistem economic optimizat, integrat, cu organizatii si state interdependente, repornirea lui rapida e vitala pentru intregul sistem.

De durata si de modalitatea iesirii va depinde si numarul victimelor: firme, institutii, regimuri, poate chiar state. Uitam ca si acestea din urma sunt muritoare.

Deocamdata trebuie spus ca omenirea a luat o pauza pe care o traieste in general cu mult calm si demnitate. Pentru a vedea asta cu luciditate trebuie sa intelegem masura in care contra-exemplele mediatice sunt anecdotice, pe cand adevarul civilizational al unei lumi care a acceptat aceasta stranie pauza e unul impresionant. Totul era infinit mai greu daca nu eram deja virtualizati.

In fond lumea nu s-a oprit, stand in fata ecranului ramanem aproape unii de altii, consumam, comunicam, unii sunt chiar la fel de productivi ca intr-o perioada normala. Promisiunea revenirii grabnice la normalitate e insa principalul motor al acestei anormalitati general acceptate.

Repornirea nu va putea fi perfect pregatita, va presupune iar aproximari, vor fi victime. Ea nu va fi simplul rezultat al unei succesiuni de decizii politice sau a unei strategii sanitare, nu va fi nici ca o celebrare a unei victorii intr-un razboi, ci va fi fortata de necesitatile economice si sociale.

Urmareste Ziare.com si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.


Football news:

There is a real chance that 50-60 clubs will go bankrupt. The owner of Huddersfield about the consequences of the pandemic
Valverde about the game with Manchester City: we Want to play so that we can go further. Real is ready to do anything for this
Great selection from Roma: KAFU opens up in the box and waits for a pass, but instead Totti and Batistuta score masterpieces
Sabitzer has been exposed to coronavirus in April
In the 90s, the Russian club played in the Finnish championship: the players carried cigarettes, the President went on the field. It ended because of the default
Flick about Holand: it is the first season, so it is too early to compare it with Levandovsky
Felix sprained a knee ligament in training. This is his 3rd injury of the season at Atletico