În seara fatidică de 30 octombrie 2015, Cătălin Scânteie venise în clubul Colectiv împreună cu soţia lui Sanda, pentru a-i susţine pe băieţii din trupa Goodbye to Gravity, care îşi lansau albumul.

Chitarist al trupei Hatemode, el era prieten bun cu trei dintre membrii formaţiei Goodbye to Gravity şi chiar îi promisese lui Vlad Ţelea că va veni la acel spectacol. Fiul lui Cătălin, Ştefan, ar fi trebuit să vină şi el în Colectiv, însă a rămas acasă pentru a lucra ceva la calculator.

Cătălin şi Sanda stăteau la o masă în spate atunci când buretele de izolare a luat foc. Pe moment nu s-a panicat, însă când a văzut că focul se extinde, Sanda i-a împins pe Cătălin şi pe prietenii lor spre ieşire.

Pe drumul spre uşă, însă, zeci de bucăţi de burete ars au curs direct pe ei. În faţa uşii, un bărbat, pompier de meserie, le-a spus să se lase la pământ, iar atunci toţi cei care se aflau acolo au ajuns unii peste alţii, blocându-se reciproc.

Cătălin a fost salvat din infern de Claudiu Petre, blogger, un om pe care nu îl cunoştea, dar care a decis să îi ajute pe cei rămaşi captivi în Colectiv. Claudiu a murit în Colectiv în acea seară, iar Cătălin a aflat acest lucru după câteva zile, când era internat la Spitalul Bagdasar-Arseni.

Soţia lui Cătălin, Sanda, a reuşit să iasă singură din club. Când l-a găsit pe Cătălin, au plecat împreună spre o Salvare, iar de abia atunci Cătălin a simţit durerile teribile de la arsuri. Cătălin Scânteie a stat trei săptămâni la reanimare, iar recuperarea a fost una de durată.

Am vorbit cu Cătălin Scânteie despre lecţia pe care nu a învăţat-o societatea românească după tragedia de la Colectiv. Recuperarea sa, cele mai teribile amintiri, faptul că nici până acum vinovaţii nu au primit o sentinţă definitivă şi revolta pentru victoria în alegeri a lui Piedone, care a ajuns primar la Sectorul 5 din Bucureşti, sunt mărturisite aici. 

Cătălin Scânteie FOTO: pagina personală Facebook 

„Degeaba e dotată secţia de arşi de la Bagdasar Arseni dacă nu are personal”

Adevărul: De ce nu şi-a învăţat societatea românească lecţia după tragedia de la Colectiv?

Cătălin Scânteie: Acest răspuns cred că trebuie căutat în analele istoriei.

În acele sute şi mii de ani de ocupare sau de influenţă a marilor imperii, românul de rând a trebuit să stea capră şi să se dea după cum bate vântul. Apropos, tare bun, adevărat şi perfect valabil acest proverb şi în zilele noastre.

Deci aşa şi acum. A existat o emoţie de moment, apoi a picat guvernul, s-a vorbit despre Colectiv o perioadă, după care ai noştri s-au întors tot la foame, la ura faţă de tot, la dispreţ, la cârcoteli, la "să moară şi capra vecinului", la "ia mai dă-i draculuui de satanişti, că bine le-a făcut că au fost în club" ş.a.m.d.

Repet, răspunsul cred că trebuie căutat undeva în străfundul istoriei. Asta ne e naţia şi pare că nimeni şi nimic nu o poate schimba. Doar pe moment, da, părea că s-a învăţat ceva, dar pe termen lung, nu. Pe termen lung e nevoie de remember-uri eterne.

- E cumva şi o lipsă acută de empatie a societăţii şi a autorităţilor?

Cât despre autorităţi... Empatia la autorităţi se vede doar în preajma alegerilor. Vedeţi cazul secţiei de arşi de la Spitalul Bagdasar Arseni lansată cu surle şi trâmbiţe. Şi apoi ce? Nimic! Acea secţie, degeaba este dotată dacă nu are personal. Ca să existe personal, trebuie să se facă angajări. În pandemie nu se mai fac angajări, pentru că ori nu sunt bani ori se fac pentru o perioada determinată... iar dacă totuşi se fac, e nevoie de rectificare bugetară.

Ca să existe cu adevărat empatie la autorităţi şi că să întărească existenţa acelei secţîi de arşi de la Bagdasar, atunci ar fi trebuit să aloce şi bani nu numai pentru spaţiu şi aparatură (lucru bun dealtfel) dar şi pentru personalul calificat... deoarece, aşa cum bine ştim după Colectiv, "marele ars" este cel mai dificil pacient... şi dacă nu beneficiază de cele mai bune tratamente, atunci vine virusul intraspitalicesc (nosocomial) şi-l face bine "de tot".

- Cu ce v-a sprijinit Ministerul Sănătăţii după 30 octombrie 2015?

Cu nimic direct. Indirect, am avut la Spitalul Bagdasar Arseni chirurgi de excepţie - Ingrid şi Andrei Carandino. Dacă ar fi să spunem că aceşti minunaţi oameni sunt indirect angajaţii Ministerului Sănătăţii, atunci, da... Am fost sprijiniţi de către minister prin 4 mâini de aur, plus o duzină de asistenţi şi infirmieri care au tras ca din jug să ne repună pe picioare.

Dar direct, cu nimic. Ah, ba da, cu o trusă de supravieţuire de după incendiu formată din ceva vată, betadină, săpun antibacterial, creme şi cam atât. Mai mult am fost ajutaţi de fundaţii şi oamenii de bine.

Să vedem acum, cu nouă lege ce a fost promulgată vineri 30 octombrie, dar pentru mulţi dintre noi la care rănile s-au cicatrizat urât, nu cred că mai poate fi ceva de folos. Poate că tratament psihologic şi psihiatric, după caz. Din nefericire unii chiar au nevoie în continuare.

„Am luptat să trăiesc. Şi am reuşit” 

- Care a fost imaginea care v-a tulburat cel mai mult în acea seară?

La propriu... Momentul în care am întors capul în sală şi am văzut cum unui prieten îi ardea părul şi haina de la picăturile încinse ce curgeau din tavan. Iniţial am crezut că va reuşi să stingă focul, aşa cum am procedat eu cu flăcările care-mi cuprinseseră mâinile, dar am aflat a doua zi că nu a mai putut ieşi din club.

La figurat... Clipa aceea din club, în care am vrut să abandonez lupta cu viaţa, când mi-am revăzut fratele mort în 1998 şi tatăl mort în luna mai a aceluiaşi an. Atunci mi-am zis: "Aşteptaţi-mă! Vin şi eu acum!" Totuşi, la câteva secunde m-am gândit la copilul nostru. Am luptat să trăiesc coborându-mă la podea să fiu ferit de fumul toxic. Şi am reuşit. 

Cătălin Scânteie (centru) a fost chitarist mai mulţi ani în trupa rock Hatemode FOTO: pagina personală Facebook

„Un taximetrist a refuzat să mă transporte pe motiv că îi pătez maşina”

- Care a fost cel mai dificil moment din perioada de refacere?

Au fost mai multe, dar printre cele mai triste amintesc... Atunci când am fost arătat cu degetul pe stradă. Atunci când un taximetrist a refuzat să mă ducă de la spital, de unde venisem la schimbare de pansament, până acasă, pe motiv că îi pătez maşina. Atunci când mi s-au refuzat CV-urile pentru angajare. Atunci când am fost acuzat că urmăresc interese personale la unele strângeri de fonduri. Pentru ultima afirmaţie am dat în judecată chiar un "prieten" pentru calomnie - proces câştigat ulterior după vreo 3 ani de târât prin tribunale. Şi toate astea de la Colectiv mi s-au tras.

„Există o teamă de a da o sentinţă definitivă în procesul Colectiv”

- De ce nu s-a dat nici până acum o sentinţă definitivă pentru vinovaţii de drama de la Colectiv?

Din cauza birocraţiei, dar cel mai probabil de teama de a da o sentinţă, având în vedere "vedeta" care ţinea capul de afiş al celor acuzaţi. Este o părere care se vehicula prin "cercurile" noastre de arşi...

Pe larg, probabil din cauză că au fost audiate sute de persoane, că s-au făcut zeci de expertize, că s-a trenat mult. Şi apoi se ştie că procesul a început destul de târziu. Nu mai vorbesc de faptul că primul judecător a abandonat între timp. De teamă? Nu ştiu... dar e greu să dai o sentinţa corectă. Este greu să trimiţi la puşcărie un asemenea om văzut bine de popor, de omul de rând. Al doilea judecător a mers pe repede înainte cu decizie favorabilă nouă în decembrie 2019. Apoi a venit pandemia, astfel că s-au sistat procesele care nu au fost considerate urgenţe. Acum suntem la faza de apel (recurs). Ce o mai fi de demonstrat, nu ştim. Ce se ştie, este că fapta a existat. La fel ca în cazul bebeluşilor arşi de la Maternitatea Giuleşti.

Dar să nu uităm cât a durat procesul Revoluţiei din 1989. Oare va fi şi aici la fel? Poate că da. Pentru că trăim în România şi toate legile sunt făcute că cineva să aibă o portiţă de scăpare. 

Cătălin Scânteie în spital după incendiul de la Colectiv FOTO: pagina personală Facebook

- Cât de mult vă revoltă faptul că la sectorul 5 al Capitalei este primar Cristian Popescu Piedone, condamnat în primă instanţă în dosarul Colectiv?

Este dovada vie că românii au uitat ce s-a întâmplat acum 5 ani ori, ce e mai tragic, că nu îi interesează. Şi am curaj să spun că nici atunci nu i-a interesat. Mai mult, stând de vorba cu câţiva cetăţeni ai sectorului, am rămas mască din cauza că aceştia au afirmat senin că Piedone nu a păţit nimic. Ba mai mult, în mintea lor de oameni ignoranţi, au avut tupeul să afirme că fostul / actual primar, ar fi luat acei ani cu suspendare, implicit este semi nevinovat.

Şi da, mă revoltă. Pe neştiinţă, ignoranţă şi prostia maselor s-a bazat clasa politică în cei 30 ani de la Revoluţie şi tot pe această strategie vor merge şi în continuare. Mă revoltă într-atât de tare încât am jurat că în momentul în care voi putea şi se vor alinia planetele, să îmi iau familia şi mă duc la capătul Pământului unde să reîncep o viaţă nouă, alături de oameni noi.

Vă mai recomandăm şi:

Tatăl unui tânăr mort în clubul Colectiv, întrebări pentru autorităţi: Ce legi aţi îmbunătăţit pentru ca un alt Colectiv să nu se mai întâmple?

Muşamalizarea de la Colectiv se repetă? Iohannis, după ce spitalele Covid au raportat zero infecţii nosocomiale: Mi se pare cel puţin ciudat